Sti si tu..Sti cum te iubesc..Sti cate as face pentru tine.. Sti atatea despre mine..Dar cateodata parca nu sti nimic.
Și dă`ți seama că sufletul meu e mult mai fragil de atât...
Nu am zis ca vreau sa fi ca inainte. Nici eu nu sunt ca inainte si imi dau seama de asta. Eu am murit in inima ta, prezentul e ingropat in sufletul tau si trecutul e de negasit.
Uite..nici nu stiu cum sa incep. Nu vreau sa para ca sunt eu paranoica, doar ca..off... nici nu imi gasesc cuvinte.. Sa vorbesc despre incredere si despre vicii. Care se cam bat in mintea mea, ma rascolesc pe dinauntru. Suna aiurea stiu..dar chiar asta gandesc acum.. ca nu ar trebui sa fie loc de vicii in relatia noastra, nu e asa? Si mai mult..nu ar trebui sa ne certam din cauza lor nu?
M-am revoltat ieri ca o nebuna pentru o chestie de-a dreptul stupida. Dar atunci, in momentul ala..era important pentru mine.. nu neaparat gestul in sine.. vroiam sa vad ca poti sa faci un sacrificiu pentru mine. Si a fost..aiurea sa iti cer asta. Si urmarile au fost pe masura. 5 secunde. Atat. Doar 5 secunde in care am simtit: cum imi fuge pamantul de sub picioare, ca vreau sa pleci sa nu te mai vad niciodata, ca vreau sa te iau in brate si sa iti spun ca te iubesc, am simtit pur si simplu cum cade cerul si pierd tot ce am iubit vreodata frica, iubire, tristete, neinetelgere si toate soiurile de sentimente in antiteza. Nici nu stiam cum sa reactionez, nu puteam sa te privesc in ochi cu toate ca imi doream asa mult sa ma calmeze privirea ta...
Pff..Chiar nu pot sa mai scriu ceva. Daca citesti asta..vreau doar sa sti..ca eu te iubesc..si am incredere ca ai tu grija..
