Adevar.

   

Sunt ultimele zile din anul vieti mele numit 15. Ascult cum ploaia bate in geam si imi place. Fiecare strop care atinge pamantul imi rascoleste un gand de mult pierdut. Asa ca in mintea mea e u rau de vise care continua sa cada lasand altele in locul lor. Dar e un vis care continua sa traiasca. Prin tine e viu si reflecta culoarea ochilor mei negri imprastiind particule de lumina peste tot in univers cautand ochii tai.....

 Si noi ca doi copii care zambesc la soare si la ploi ne luam de mana si radem impreuna. Doar noi doi, doar noi doi...Si am opri timpul in loc doar ca sa stam sa ne privim...

Si esti atat de adorabil cand te superi..Si impacarea e atat de dulce..Si pare ca nimic nu poate distruge asta. Nimic. Nimeni. Niciodata.

Si apoi deschid ochii..si raman doar eu din noi.. Eu singura in mijlocul ploi...