Ca un drog.

Da ma! Bravo! Felicitar tuturor. Ati reusit sa distrugeti singurul lucru in care aveam incredere. Nu mai pot sa visez acum, sa imi imaginez drumul cu tot felul de variante si sa rad cand gandesc ceva prostesc si de-a dreptul banal. Da, datorita voua nu mai am vise.

Habar nu aveti ce am devenit acum.

Si eram asa inocenta ma! Luam lucrurile asa dramatic pentru ca eram inca o copila si chiar ma speria necunoscutul. Ca atunci cand erai mic si dormeai singur in camera..iti era frica sa scoti picioarele de sub patura pentru ca monstri din intuneric ar putea sa te prinda si sa te traga in jos. Naivilor.. Acum monstri de sub pat imi sunt prieteni mai buni ca voi.

Anyway... E vina voastra, deci voi trebuie sa ma suportati. Dar sa nu intoarceti privirea si sa spuneti "unde esti tu defapt?" ....Sa nu va intoarceti..

Pentru ca pe dracu, nici eu nu mai stiu cine sunt daca tot imi legati mainile reci la spate si ma acuzati pe mine aiurea ca mint. Normal ca sunt confuza.

In fine....Luati-va lanturile si plecati. De aici ati luat tot ce era frumos.