14 februarie..

 

Probabil o sa zici wow..ceva de ziua indragostitilor nu?
Dar nu. Te inseli.
14 februarie e o zi ca oricare alta cu aceeasi rutina de rahat in care oameni sunt aceeasi, nu se schimba niciodata. Ploaia rece care iti uda genele si nu mai sti cum sa iti acoperi
Trupul... Sufletul... Gandurile.


Si ai impresia ca norii arunca lacrimi din cer numai ca sa te faca si pe tine sa plangi.
Si e ca naiba ma, ca nu sti cand ai lasat garda jos si sentimentele se joaca cu tine. Partea proasta e ca nu poti sa te lupti cu tine insuti. Vezi sa nu uiti sa zambesti..

Whatever ...

-lasand subiectul  la o parte-

Prost sa fi..noroc ca esti. Asa-i ma?

Uite cum sta treaba. Inceteaza sa ma privesti in ochii ca si cum nu ai intelege. Sunt constienta de faptul ca asculti fiecare cuvant pe care il spun. Got dammit. 

Tu..tu..tu..chiar nu vezi ca aberezi si fiecare lucru pe care il spui nu are un sens anume? Te contrazici singur si apoi ma intrebi de ce sunt nesigura cand vine vorba de tine?  Da` nu trebuie mereu sa imi strici dispozitia si sa torni cu pahar cu melancolie. 

Fuck this

Ca un drog.

Da ma! Bravo! Felicitar tuturor. Ati reusit sa distrugeti singurul lucru in care aveam incredere. Nu mai pot sa visez acum, sa imi imaginez drumul cu tot felul de variante si sa rad cand gandesc ceva prostesc si de-a dreptul banal. Da, datorita voua nu mai am vise.

Habar nu aveti ce am devenit acum.

Si eram asa inocenta ma! Luam lucrurile asa dramatic pentru ca eram inca o copila si chiar ma speria necunoscutul. Ca atunci cand erai mic si dormeai singur in camera..iti era frica sa scoti picioarele de sub patura pentru ca monstri din intuneric ar putea sa te prinda si sa te traga in jos. Naivilor.. Acum monstri de sub pat imi sunt prieteni mai buni ca voi.

Anyway... E vina voastra, deci voi trebuie sa ma suportati. Dar sa nu intoarceti privirea si sa spuneti "unde esti tu defapt?" ....Sa nu va intoarceti..

Pentru ca pe dracu, nici eu nu mai stiu cine sunt daca tot imi legati mainile reci la spate si ma acuzati pe mine aiurea ca mint. Normal ca sunt confuza.

In fine....Luati-va lanturile si plecati. De aici ati luat tot ce era frumos.

Dialog cu mine (partea II-a)

   

9 dimineata ma trezesc din pat cu mana pe telefon. Ultimul mesaj inca nu l-am citit. Ma ridic cu gandul sa imi fac o cafea si trec pe langa oglinda...

"Neata, printesa adormita! Iti sta parul mai rau decat de obicei, cred ca o sa ai o zi proasta"

Da perfect.. Nici bine nu m-am trezit ca deja mintea mea incepe sa spuna ca nu fac nimic bine..

Trec pe langa filtru de cafea si brusc imi vine o idee revolutionara, sa ma simt din nou copil. Voi incepe prin a renunta la vicii. Imi torn un pahar cu lapte si...

"Crezi ca daca bei lapte vei fi din nou copil? Renunta!"

...Si vocea din capul meu nu ma sustine. Incerc sa o ignor. Trec pe langa oglinda in camera mea si imi observ parul lung stand in toate directile..Shit! Aveam dreptate chiar arat mai rau decat de obicei. Imi aranjez parul intr-un coc dezordonat si zambesc subtil.

" Chiar atat de mult conteaza cum arati? Nu te vede nimeni. in plus ai zis ca vrei sa fi din nou copil..cand erai copil nu iti pasa"

Imi dau ochii peste cap cum fac de obicei si ma asez pe canapea. Daca nici de mine nu m-ai ascult s-a dus dracu` totul. Iau o gura de lapte si pun mana pe telefon. Citesc ultimul mesaj. Ma iubeste. Si eu stiu asta. 

"Aici nu pot sa neg. Ai face totul pentru el. Dar crezi ca e bine ce faci?"

Deschid laptopul si fac curat in camera imediat ce incepe muzica. Instinctiv fredonez.  Ma gandesc la el...

Hai sa fim copii!

...Acum te caut,plang, rad 
Aud de fiecare data alt rand, 
M-am pierdut in alt gand... 

de acum lumea se imparte la doi...
TU nu mai esti. EU nu mai sunt. exista NOI. 

Si tot ce spun e din inima ca altfel

nu concep

Adevar.

   

Sunt ultimele zile din anul vieti mele numit 15. Ascult cum ploaia bate in geam si imi place. Fiecare strop care atinge pamantul imi rascoleste un gand de mult pierdut. Asa ca in mintea mea e u rau de vise care continua sa cada lasand altele in locul lor. Dar e un vis care continua sa traiasca. Prin tine e viu si reflecta culoarea ochilor mei negri imprastiind particule de lumina peste tot in univers cautand ochii tai.....

 Si noi ca doi copii care zambesc la soare si la ploi ne luam de mana si radem impreuna. Doar noi doi, doar noi doi...Si am opri timpul in loc doar ca sa stam sa ne privim...

Si esti atat de adorabil cand te superi..Si impacarea e atat de dulce..Si pare ca nimic nu poate distruge asta. Nimic. Nimeni. Niciodata.

Si apoi deschid ochii..si raman doar eu din noi.. Eu singura in mijlocul ploi...

Deja-vu

  

Aceeasi luna rece de ianuarie
Aceeasi pasi, pe aceeasi melodie
Aceelasi gand absurd, si tot aceeasi noi
Istoria e cu aceeasi, tot cu amandoi


Pictam cu zambete zapada de afara
Acum facem la fel, la fel ca prima oara
Stam din nou, unde s-a legat acea prietenie
In aceelasi parc in aceeasi luna de ianuarie

Ca si cum ti-ar pasa..

Sti cum e atunci cand chiar ai vrea sa spui ceva dar..nu poti.
Si cand in sfarsit ai curajul sa spui...
    Acele cuvinte..
Raman memorabile..




Le visezi..iti aduci aminte emotia la fiecare 2 secunde.
Si un fior bland si rece te imbratiseaza.

Dar tie nuu..tie nuu.. tie chiar nu iti pasa??

Tu..tu chiar nu vezi??

Ma pierd cu tine in fiecare melodie.. 

Am privit în urmă des cu ochii goi, 

M-am pierdut în fum, praf şi foi 

Ca să uit de noi, ca să uit de noi... 

Au fost zile-n care ma-necam apoi

Mă rugam sa-ti iei iubirea inapoi

Ca sa uit de noi,Ca sa uit de noï.

Ca un copil

   
 Nu am curaj sa te privesc in ochii. Pentru ca stiu ca o sa doara. Si doare al dracului de tare...




De ce m-ai lasat sa plang?... singura..ca un copil..


Si tu stiai! Stiai ca te iubesc`

O sa las timpul sa treaca, o sa imi fie mai bine... Fiecare lacrima a mea va fi un omagiu adus iubiri adevarate.
Tu... Daca ai sa te intorci vreodata, te intorci degeaba.

Daca pleci...`pleaca pentru totdeauna...