Timp

Sti ce am observat? Ca timpul schimba multe. Si te schimba fara sa vrei mai mult decat iti imaginezi. 
Se spune ca un om care nu isi cunoaste trecutul nu are viitor dar nimeni nu s-a gandit ca viitorul vine fara sa te cunoasca, doar iti schimba viata fara sa te intrebe nimic. Nu te intreaba ce vrei sau de ce ai nevoie. Pur si simplu iti arunca in fata un destin pe care esti obligat sa il urmezi.

Eu una, am incercat sa ma imprietenesc cu timpul sa obtin tot ce mai bun de la el. Cu conditia sa am rabdare. Uite asa ai aparut tu. Si eu ti-am zis sa imi cresti aripi si sa ating ating cerul. Nu te speria prostutule, nu o sa fug. In cel mai  rau caz, plutind in deriva o sa ma pierd. Dar tu vei fi acolo sa ma cauti, vei fi nu? Ca sa imi aduci aminte cum se astern buzele tale calde pe fruntea mea.

My heart is still alive

Si in final ce a ramas? Cuvinte.Atat. Tot incepe si se termina intodeauna cu cuvinte. Sub cearceafurile albe ma ascund de intunericul din camera. Sunt singura. Si am vrut sa plang. Asta era ultima solutie. Imi udam fata si cearceafurile cu lacrimile mele spaland astfel ultimele amintiri, adormind suspinand. Dar asta e prea usor. 


Sti. Chiar nu are rost. Pe bune. Mai bine las-o balta. Pentru ca am zis un lucru. Plec des de una singura si ma intorc aproape mereu. Dar daca tu imi spui sa plec prea des, fi sigur ca nu ma voi mai intoarce vreodata.

Chiar speram sa zic: -sti, primavara incepe atat de frumos, cald. Dar nu, primavara asta incepe dezamagitor cu o abureala de stari din care nu mai sti ce sa crezi. Si m-am saturat de incoerenta si melancolie. Si ma surprind din nou cu ochii umezi si goi...Dar o sa imi treaca..toate trec..asa se spune. Defapt, acum ca am inceput sa scriu, deja imi trece. Ma simt mai bine atat timp cat pot fi eu insami, fara sa ma schimb.


FUCK THEM ALL!

Si e aiurea rau ma, mi-am pierdut toata increderea in mine, sunt derutata si aeriana. Si m-am decis, nu mai vreau sa simt nimic. Vreau sa uit. Sa nu te mai caut. Si vezi tu, vei ramane doar un cantec vechi, pe care il voi mai asculta in zilele senine cand drumul meu are un sens anume. Sti..speranta moare ultima..dar intr-un final moare si ea..




Ca orice poveste in final va aparea cineva care iti va face sa apara zambetul, iar tu iti vei sterge lacrimile cu maneca asemenea unui copil...


























One more thing..fuck you my dear.:)

Trezire.

Gata. M-am trezit acum. La sfarsitul lui februarie. Nu imi aduc aminte ce s-a intamplat, ce am facut sau daca am fost singura pe drum. Cert e ca ma, what`s going up? 
Acum revin la vechile obiceiuri si spun tot ce am de spus, fara sa omit nimic. So.. Vreau sa fiu straina de toate. Ca si cum as fi intr-o minge de cristal fara ca nimc sa nu ma poate atinge. Se poate? Sa ma feresc de colectionari de zambete.
Stiti..persoanele alea care ar face orice doar ca sa te prinda in plasa. Sa te faca sa sa le urmezi ca apoi sa iti fure zambetul. Dar ce nu inteleg ei este ca nu o sa se faca niciodata trafic de zambete, nu pot fi comercializate. Si pana la urma ce ramane din toata treaba asta? Exact nimic.

14 februarie..

 

Probabil o sa zici wow..ceva de ziua indragostitilor nu?
Dar nu. Te inseli.
14 februarie e o zi ca oricare alta cu aceeasi rutina de rahat in care oameni sunt aceeasi, nu se schimba niciodata. Ploaia rece care iti uda genele si nu mai sti cum sa iti acoperi
Trupul... Sufletul... Gandurile.


Si ai impresia ca norii arunca lacrimi din cer numai ca sa te faca si pe tine sa plangi.
Si e ca naiba ma, ca nu sti cand ai lasat garda jos si sentimentele se joaca cu tine. Partea proasta e ca nu poti sa te lupti cu tine insuti. Vezi sa nu uiti sa zambesti..

Whatever ...

-lasand subiectul  la o parte-

Prost sa fi..noroc ca esti. Asa-i ma?

Uite cum sta treaba. Inceteaza sa ma privesti in ochii ca si cum nu ai intelege. Sunt constienta de faptul ca asculti fiecare cuvant pe care il spun. Got dammit. 

Tu..tu..tu..chiar nu vezi ca aberezi si fiecare lucru pe care il spui nu are un sens anume? Te contrazici singur si apoi ma intrebi de ce sunt nesigura cand vine vorba de tine?  Da` nu trebuie mereu sa imi strici dispozitia si sa torni cu pahar cu melancolie. 

Fuck this

Ca un drog.

Da ma! Bravo! Felicitar tuturor. Ati reusit sa distrugeti singurul lucru in care aveam incredere. Nu mai pot sa visez acum, sa imi imaginez drumul cu tot felul de variante si sa rad cand gandesc ceva prostesc si de-a dreptul banal. Da, datorita voua nu mai am vise.

Habar nu aveti ce am devenit acum.

Si eram asa inocenta ma! Luam lucrurile asa dramatic pentru ca eram inca o copila si chiar ma speria necunoscutul. Ca atunci cand erai mic si dormeai singur in camera..iti era frica sa scoti picioarele de sub patura pentru ca monstri din intuneric ar putea sa te prinda si sa te traga in jos. Naivilor.. Acum monstri de sub pat imi sunt prieteni mai buni ca voi.

Anyway... E vina voastra, deci voi trebuie sa ma suportati. Dar sa nu intoarceti privirea si sa spuneti "unde esti tu defapt?" ....Sa nu va intoarceti..

Pentru ca pe dracu, nici eu nu mai stiu cine sunt daca tot imi legati mainile reci la spate si ma acuzati pe mine aiurea ca mint. Normal ca sunt confuza.

In fine....Luati-va lanturile si plecati. De aici ati luat tot ce era frumos.

Dialog cu mine (partea II-a)

   

9 dimineata ma trezesc din pat cu mana pe telefon. Ultimul mesaj inca nu l-am citit. Ma ridic cu gandul sa imi fac o cafea si trec pe langa oglinda...

"Neata, printesa adormita! Iti sta parul mai rau decat de obicei, cred ca o sa ai o zi proasta"

Da perfect.. Nici bine nu m-am trezit ca deja mintea mea incepe sa spuna ca nu fac nimic bine..

Trec pe langa filtru de cafea si brusc imi vine o idee revolutionara, sa ma simt din nou copil. Voi incepe prin a renunta la vicii. Imi torn un pahar cu lapte si...

"Crezi ca daca bei lapte vei fi din nou copil? Renunta!"

...Si vocea din capul meu nu ma sustine. Incerc sa o ignor. Trec pe langa oglinda in camera mea si imi observ parul lung stand in toate directile..Shit! Aveam dreptate chiar arat mai rau decat de obicei. Imi aranjez parul intr-un coc dezordonat si zambesc subtil.

" Chiar atat de mult conteaza cum arati? Nu te vede nimeni. in plus ai zis ca vrei sa fi din nou copil..cand erai copil nu iti pasa"

Imi dau ochii peste cap cum fac de obicei si ma asez pe canapea. Daca nici de mine nu m-ai ascult s-a dus dracu` totul. Iau o gura de lapte si pun mana pe telefon. Citesc ultimul mesaj. Ma iubeste. Si eu stiu asta. 

"Aici nu pot sa neg. Ai face totul pentru el. Dar crezi ca e bine ce faci?"

Deschid laptopul si fac curat in camera imediat ce incepe muzica. Instinctiv fredonez.  Ma gandesc la el...

Hai sa fim copii!

...Acum te caut,plang, rad 
Aud de fiecare data alt rand, 
M-am pierdut in alt gand... 

de acum lumea se imparte la doi...
TU nu mai esti. EU nu mai sunt. exista NOI. 

Si tot ce spun e din inima ca altfel

nu concep

Adevar.

   

Sunt ultimele zile din anul vieti mele numit 15. Ascult cum ploaia bate in geam si imi place. Fiecare strop care atinge pamantul imi rascoleste un gand de mult pierdut. Asa ca in mintea mea e u rau de vise care continua sa cada lasand altele in locul lor. Dar e un vis care continua sa traiasca. Prin tine e viu si reflecta culoarea ochilor mei negri imprastiind particule de lumina peste tot in univers cautand ochii tai.....

 Si noi ca doi copii care zambesc la soare si la ploi ne luam de mana si radem impreuna. Doar noi doi, doar noi doi...Si am opri timpul in loc doar ca sa stam sa ne privim...

Si esti atat de adorabil cand te superi..Si impacarea e atat de dulce..Si pare ca nimic nu poate distruge asta. Nimic. Nimeni. Niciodata.

Si apoi deschid ochii..si raman doar eu din noi.. Eu singura in mijlocul ploi...