Ideea e.. ca din nou ma descarc pe blog. Nu stiu de ce. Nu simt nimic acum.Nu sunt suparata, trista, vesela, melancolica, singura, rece, etc. Incerc sa imi astern sufletul pe hartie, sa il inteleg, sa ma inteleg pe mine. Ce vreau eu defapt, ce vor alti, cine v-a obtine in final ce isi doreste si cum se v-a termina totul, pentru ca se v-a termina nu? Da stiu..inca nu a inceput..sau poate a inceput si nu imi dau eu seama, cert e ca se v-a termina acel "ceva". Si eu, din nou sunt pe dinafara, nu imi dau seama ce se intampla, si cand e deja prea tarziu, realizez ce s-a intamplat. E vorba ca, daca era cineva langa mine care sa imi deeschida ochii si sa imi explice:"Uite mai fato ce se intampla, actioneaza , fa ceva.." Poate, zic poate.. as fi avut vreo reactie si lucrurile ar fi iesit mult mai bine.Nu zic ca lucrurile au iesit rau, sau asa ceva. Nici nu stiu ce e mai important acum: eu, lumea, el, sentimentele, parerile, parintii, scoala sau maturizarea mea. Mintea mea e inapta, refuza sa gandeasca ce trebuie si viseaza cm face de obicei.Ceea ce nu e bine, pentru ca imi creez un vis, o lume in care totul merge perfect si cum vreau eu, si cand ma trezesc la realitate si vad ca e exact invers.."Nu e nevoie sa ma ridic, de ce sa ma ridic? el nici macar nu e aici" Vreau doar sa nu uiti.Atat.Nimic mai mult.
I ilegal sa vinzi sperante.iubire.dar nu exista judecatori care sa judece asta.
P.S: Nu tin sa inteleaga cineva ce am scris. Stiu ca multi nu vor intelege, eu scriu pentru mine.Nu ma intereseaza ce concluzi trag alti..
