Te iubesc.

   

Tot ce scriu vine din inima, doar niste cuvinte sincere. Atat iti pot da. Stiu ca ti.am promis mai mult, si ma straduiesc, jur ca o fac. Dar cand inima mea se simte singura, abandonata se sperie. Ca un pui de catel lasat in ploaie. Si derutata, nu stie ce sa faca. Ma simt al naibi de aiurea. Tot ce vreau acum e sa fie liniste. Sa se opreasca furtuna si sa iasa soarele. Eu…eu chiar nu mai stiu sa imi explic dragostea. E chiar imposibil. Te iubesc si gata. Nu numarul cuvintelor conteaza. Tu sti cat de sincere sunt, sti nu? Tu sti ca inimile noastre bat in sincron. Tu sti atat de multe, si ma cunosti atat de bine si totusi nu sti nimic. Nu sti ce e in inima asta mica si sensibila tare. Nu ai sti nici daca as combina muzica cu desenul ca sa iti arat. Nu intelegi nimic dar imi place asa mult cum te straduiesti sa dai impresia asta.

Hei..acum sunt bine. Serios…. Sunt mai bine.

Rain.

   

Azi ma simt singura. Singura la modul ala 'a nimanui'.
Asteptam sa ma intrebi 'esti bine?' si cand eu iti raspundeam ca sunt, tu sa spui ca mint.
Aveam nevoie de tine azi. Vroiam sa fi TU langa mine sa imi spui 'lasa ma, o sa fie bine' si sa imi opresti lacrimile sa curga. Daca tu nu, atunci cine?
Azi, am simtit nevoia sa ma ti in brate si sa ma saruti pe frunte, asa cum faci de obicei. De obicei, insemnand fara ziua asta. Sa imi spui 'zambeste prostut.o uite ce zi senina' si sa imi alungi toate gandurile aiurea.
Azi vroiam asa de mult sa imi spui ca ma iubesti, sa fim ca la inceput cand zambeam amandoi cand ne vedeam si ne tineam ore in sir in brate. Mai sti cum ne ascultam bataile inimi unul celuilalt? Cum imi faceai inima sa bata si tare si incet in aceelasi timp? Cum incercam sa spun ceva iar tu ma intrerupeai continuand fraza? Cum ne jucam noi ca niste copii cu baloane cu apa?

Unde suntem noi de atunci?

Poate e doar melancolia de toamna...