no more words.

Birdy - Skinny Love
  
Sti si tu..Sti cum te iubesc..Sti cate as face pentru tine.. Sti atatea despre mine..Dar cateodata parca nu sti nimic.

 Și dă`ți seama că sufletul meu e mult mai fragil de atât...

Nu am zis ca vreau sa fi ca inainte. Nici eu nu sunt ca inainte si imi dau seama de asta. Eu am murit in inima ta, prezentul e ingropat in sufletul tau si trecutul e de negasit. 

Uite..nici nu stiu cum sa incep. Nu vreau sa para ca sunt eu paranoica, doar ca..off... nici nu imi gasesc cuvinte.. Sa vorbesc despre incredere si despre vicii. Care se cam bat in mintea mea, ma rascolesc pe dinauntru. Suna aiurea stiu..dar chiar asta gandesc acum.. ca nu ar trebui sa fie loc de vicii in relatia noastra, nu e asa? Si mai mult..nu ar trebui sa ne certam din cauza lor nu?
M-am revoltat ieri ca o nebuna pentru o chestie de-a dreptul stupida. Dar atunci, in momentul ala..era important pentru mine.. nu neaparat gestul in sine.. vroiam sa vad ca poti sa faci un sacrificiu pentru mine. Si a fost..aiurea sa iti cer asta. Si urmarile au fost pe masura. 5 secunde. Atat. Doar 5 secunde in care am simtit: cum imi fuge pamantul de sub picioare, ca vreau sa pleci sa nu te mai vad niciodata, ca vreau sa te iau in brate si sa iti spun ca te iubesc, am simtit pur si simplu cum cade cerul si pierd tot ce am iubit vreodata frica, iubire, tristete, neinetelgere si toate soiurile de sentimente in antiteza. Nici nu stiam cum sa reactionez, nu puteam sa te privesc in ochi cu toate ca imi doream asa mult sa ma calmeze privirea ta... 

Pff..Chiar nu pot sa mai scriu ceva. Daca citesti asta..vreau doar sa sti..ca eu te iubesc..si am incredere  ca ai tu grija..

La o ceasca de ceai.

   

Hei, astazi...

Astazi o stare de bine. O stare de liniste sufleteasca si o bucurie..asa pe dinauntru. Habar nu am de ce pentru ca in mod normal starea naturii ma afecteaza, dar acum chiar nu. Ieri a fost primul cutremur pe care l-am simtit, alaltaieri a fost cea mai puternica furtuna pe care am vazut-o vreodata.. Si chiar ma asteptam sa aud bataile inimi naturii, sa plang odata cu ea sa simt ce simte si ea...

Dar azi..Azi nu. 

Tin in mana ceasca fierbinte de ceai, si sunt bine ma! Adica.. Nimic nu imi afecteaza starea mea de echilibru.

Adica de ce m-ar mai afecta ceva cand sunt pe de plin multumita?

Natura e mic copil in comparatie cu sentimentele noastre..nu este asa?

Daca iubirea noastra ar fi un cutremur s-ar crapa Pamantul in 2. Daca ar fi o furtuna ar imprastia marea in lumea toata. Asa ca ce a fost zilele trecute nu ma misca deloc

Acum ca mi s-a terminat canuta de ceiut. mi-e dor de tine. 

Dezamagire.

  


Bai nu stiu cum se intampla chesti dastea numai la persoanele bune. Sa ai impresia ca ai prieteni care daca te-ar suna la 2 noaptea sa isi planga viata pe umarul tau, i-ai asculta chiar daca a doua zi ai examen. Prieteni aia ma cu care razi din tot felul de prosti si pe carora le iei apararea cand cineva se ia de hainele lor, chiar daca sti ca sunt aiurea. Prieteni aia pentru care te-ai pune la orice ora sa faci clatite. Prieteni aia cu care ai atatea amintiri. Prieteni aia care..sti..nu prea exista de fapt. Care uita si de nevoile tale, care pur si simplu pleca cand ai nevoie de ei. Ajungi sa te intrebi care iti sunt prieteni. Cauti in agenda telefonului si realizezi ca nu ai pe cine sa suni.

Pff..hai sa nu ne mai plangem si noi..Ca doar avem motive sa fim fericiti..Avem nu?

Iar despre trecut.

"Nu m-am putut abtine sa nu scriu. Ceva ma macina si trebuie sa ma descarc"

o sa fiu bine. doar ca nu azi.

Ai avut vreodata senzatia ca te bati cu morile de vant? Ca te stradui sa faci un lucru si nu se leaga nimic? Banuiesc ca toata lumea a avut mai mult sau mai putin o perioada ca asta, asa ca nu ar fi corect sa ma plang, nu-i asa?

Toti spun sa fi o persoana buna ca asa e bine, daca te plac toti inseamna ca esti o persoana buna. Ca merge totul bine, ai prieteni, ei au pareri bune despre tine, si intr-un final toata lumea e fericita. Nu vreau sa para ca vreau sa intru pe sub pielea cuiva cum s-ar spune sau ca sunt dependenta de atentie, nu, nu e asta. Vreau pur si simplu sa fiu eu impacata cu mine si cu trecutul meu, sa nu am regrete, pareri de rau sau dezamagiri. Vreau sa repar tot ce am stricat. Pentru ca poate nu ma gandisem la momentul ala, sau nu am avut cum sa vad din perspectiva si sa inteleg.

Toti spun trebuie sa vezi viata in culori. Da nu e asa ma. Unde naiba vedeti voi culorile?? Sunteti orbi? Nu vedeti pe strada ca toti au sufletul negru si chipul alb? Ca nu ai cum sa fi in aceelasi pasi cu toata lumea? Ca doar nu e lumea asta un sincron imens nu? Nu poti sa iti ascunzi la nesfarsit gandurile in coltul din stanga mintii si sa speri ca nu o sa le caute nimeni acolo.



Sti ceva?
Imi las inima sa aleaga. ( imi pare rau ca las tot greul pe tine)
Tic-tac tic-tac.

Te iubesc.

   

Tot ce scriu vine din inima, doar niste cuvinte sincere. Atat iti pot da. Stiu ca ti.am promis mai mult, si ma straduiesc, jur ca o fac. Dar cand inima mea se simte singura, abandonata se sperie. Ca un pui de catel lasat in ploaie. Si derutata, nu stie ce sa faca. Ma simt al naibi de aiurea. Tot ce vreau acum e sa fie liniste. Sa se opreasca furtuna si sa iasa soarele. Eu…eu chiar nu mai stiu sa imi explic dragostea. E chiar imposibil. Te iubesc si gata. Nu numarul cuvintelor conteaza. Tu sti cat de sincere sunt, sti nu? Tu sti ca inimile noastre bat in sincron. Tu sti atat de multe, si ma cunosti atat de bine si totusi nu sti nimic. Nu sti ce e in inima asta mica si sensibila tare. Nu ai sti nici daca as combina muzica cu desenul ca sa iti arat. Nu intelegi nimic dar imi place asa mult cum te straduiesti sa dai impresia asta.

Hei..acum sunt bine. Serios…. Sunt mai bine.

Rain.

   

Azi ma simt singura. Singura la modul ala 'a nimanui'.
Asteptam sa ma intrebi 'esti bine?' si cand eu iti raspundeam ca sunt, tu sa spui ca mint.
Aveam nevoie de tine azi. Vroiam sa fi TU langa mine sa imi spui 'lasa ma, o sa fie bine' si sa imi opresti lacrimile sa curga. Daca tu nu, atunci cine?
Azi, am simtit nevoia sa ma ti in brate si sa ma saruti pe frunte, asa cum faci de obicei. De obicei, insemnand fara ziua asta. Sa imi spui 'zambeste prostut.o uite ce zi senina' si sa imi alungi toate gandurile aiurea.
Azi vroiam asa de mult sa imi spui ca ma iubesti, sa fim ca la inceput cand zambeam amandoi cand ne vedeam si ne tineam ore in sir in brate. Mai sti cum ne ascultam bataile inimi unul celuilalt? Cum imi faceai inima sa bata si tare si incet in aceelasi timp? Cum incercam sa spun ceva iar tu ma intrerupeai continuand fraza? Cum ne jucam noi ca niste copii cu baloane cu apa?

Unde suntem noi de atunci?

Poate e doar melancolia de toamna...

Sunet

Mai intai o sa vorbesc un pic de mine pentru ca de cand ai aparut tu eu am cam ramas pe locul 2. Te-ai jucat cu focul pana cand mi-ai ars orgoliul. Orgoliul la care puteam sa jur ca nu voi renunta niciodata. Momentan, mi-am luat tocurile, sentimentele, si privirile dulci pe care le credeam pierdute si am plecat. Nu stiu unde ma duc, da sunt sigura ca sunt pe drumul meu. Si incerc sa imi fac loc prin fumul de tigara si sa ignor vicile altora. Apropo de vicii, eu sunt unul dintre ale tale, nu? Hmm, vezi? nu pot sa vorbesc mai mult de un minut despre mine ca trebuie sa apari tu in discutie. Ma rog, narcista din mine incearca sa se afirme si acum sunt eu aia dulce.

"Auzi ma, chitara aia ce mai zice?"
"Nu zice nimic...canta, hehe"
"Eu am auzit ca mi-a soptit ceva.."
"Esti nebuna, chitarile nu vorbesc"
"Poti sa nu mai fi asa un idiot si sa ma asculti un pic?"
"As putea sa dau o replica si la asta, dar ma rog, te ascult"
"Nimic...lasa"...

Si ce te enerveaza cand iti fac asa,nu?

"Heii, te iubesc"
"Si eu te iubesc"
"Asta mi-a spus chitara"

Si..uite cum sta treaba..

   
Hei, nu stiu cum sa incep. Nu sunt coerenta in idei si parca gandurile imi vin vin valuri in minte. Ies din mintea mea si privesc lucurile din afara ca poate se rezolva ceva. Degeaba tin chitara in brate, degeaba imi cant daca nu ma asculta nimeni, degaba incerc sa gasesc o farama de cuvant sa explic de simt. Degeaba, degeaba, degeaba! Daca nu e nimeni sa zica 'da mai, eu inteleg ce simti'. Acum, nu pleca ca un fugar nenorocit si asculta ce am de spus!

M-am revoltat ca o dementa cand am vazut ca nu ma mai cauta nimeni. Ca nimeni nu s-a gandit macar o secunda daca mai exist, daca nu cumva sunt pe moarte ratacita pe undeva. Treaba e relativa pentru ca sti, imi negociam orgoliul cu mintea si nu am ajuns la nici o concluzie. Dar asta nu din vina mea. Nu poti sa tragi o concluzie din ceva ce nu intelegi, nu? Cum poti sa te joci de-a 'amici' fara sa iti pese de daune colaterale? Cum poti sa spui ca noi suntem prieteni cand tu nici nu ma mai saluti pe strada? Hmm, sec! Deci clar, efectiv o sa ma impac cu idea ca am exact atatia prieteni de cati am nevoie, trec si peste starea depresiva si ...azi imi  e bine.

Tehnic vorbind, toti ne-am simtit dati la o parte macar o data..Si orice ar fi vrut la un moment dat un prieten. Nu era nevoie sa zica nimic. Doar sa fie langa tine acolo, ma!




Hai, poate iesim la o cafea.:)

Auzi, iubire de vara...

   

Toate veneau, treceau, dar nimic nu rămânea.

 Nici macar ratatu` ăla care puteam să jur că mă iubea. 

De cate ori n-ai auzit : "da ma te iubesc, da`acum lasa-ma putin", sau "normal ca esti doar tu" si a doua zi sa il vezi de mana cu alta in parc. Hehe..suna cunoscut nu? Uite inca cateva "ai niste ochii superbi" urmand sa isi puna mana pe piciorul tau, e clar ca nu se gandeste la ochii tai defapt. "Pe tine te-am iubit cel mai mult dintre foste" a se citi "parca te-as mai vrea o tura, da sunt prea fraier si n-am loc de orgoliu"...

Nu ma intelege-ti gresit, n-am devenit brusc, subit impotriva tuturor baietilor, sau mai ales fara motiv! Da chiar m-am saturat de "iubiri adevarate" care nu tin mai mult de 2 luni. Pff..am inceput cam brusc, nu-s coerenta in idei si ma balbai..

Uite cum sta treaba, ti-am spus sa alegi. Nu am zis sa ma alegi pe mine..doar sa alegi ceva sincer ca sa nu ma mai trezesc in fiecare dimineata sec, gandindu-ma ca tot ce fac e o pierdere de timp si noi doi practic nu mai avem demult treaba unul cu celalalt. Si ma trezesc iara in noapte cu cearceaful in brate plangand, si incerc sa ma consolez singura, spunandu-mi ca o sa fie bine. Ti-am zis nu ma mai ameti cu vorbe pe care le spui frumos si zambind, facandu-ma sa te cred pe cuvant si sa ma indragostesc de tine,ca intr-un final, nici sa nu observ cand pleci... Daca nu ma iubesti, nu ma fa sa te iubesc eu, doar pentru satisfactia ta de a ma vedea cum ma agit cand sunt langa tine pentru ca nu o sa iti iasa, nu mai pun suflet..
Ma rog, nici nu stiu de ce scriu asta acum, de ce dau explicatile astea, sau ce caut eu defapt.. Ideea e ca imi e frica ma! Imi e frica sa nu revin la vechile obiceiuri, sa dau cu stangul in dreptul si dupa o perioada in care mi-a fost bine, si nu mi-a pasa de dragoste, sa apari tu si sa strici tot. Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc, am ajuns sa cred tot ce mi se da pe tava, fara sa gandesc rational si sa imi iau propriile decizi. Nici nu mai stiu cine dracu sunt....

Uite cum facem, eu nu mai cred nimic, nici macar o silaba din ce mi se zice. Si pana nu sunt eu sigura, nu mai pun nimic la inimioara, clar? Ce naiba ma..

Si sa nu te intorci din drum, bine? Daca pleci pleaca de tot! Nu ai voie sa te mai intorci la mine. Nici nu ai unde. Eu o sa fiu plecata de mult, ai pierdut partida asta.

De ce te-ai intors? Ti-am zis ca nu ma mai gasesti. Ce s-au plicitsit toate de tine si acum cauti dragoste adevarata? I`m not ready  to forgive you.

Acum sunt doar confuza.

Da inca sunt umana, ma pierd usor  si inca am o inima

Sa mori impuscat ca un caine salbatic.

O camera rece, fara ferestre. Se aud suspine si plansete seci in ecou. Intunericul te impiedica sa vezi ce e in fata ta. Sa vezi ultimele tale imagini... Sa ma vezi ultima oara cum plang. Incerci sa te ridici in picioare, dar pamantul te cheama, nu te mai lasa sa te misti. Te-am legat cu lanturi pentru ca tu m-ai legat cu cuvinte. Nu ma credeai in stare, cum nici eu nu te credeam in stare sa iti incalci promisiunile. Promisiunile si cuvinte pe care le spuneai asa usor. Acum, nu mai simt nimic cand te privesc, nici ura, nici iubire. Si vrei sa dai timpul inapoi acum cand vezi unde s-a ajuns. Unde s-a ajuns cu toata povestea asta. Cat de las ai fost, nu ai avut curajul sa spui adevarul.

Sti cum e cand simti ca cineva te minte si te bati cu mintea si inima insasi spunandu-ti ca ai incredere in el si ca  minciuna e doar o iluzie? E ca atunci cand stai cu ochii inchisi tinadu-ti respiratia. Ametesti, probabil crezi ca ai murit deja dar faptul ca gandesti e o dovada ca esti inca viu. Exact cum esti tu acum. Ca sa intelegi mai bine cum m-am simtit. Sti cum e cand cineva iti zice ca persoana pe care o iubesti, joaca pe doua fronturi? E ca atunci cand sari de pe un munte, legat doar cu o funie. Te opresti din respirat doar ca sa auzi in mintea ta, cu ce ai gresit. Din nou, aceea senzatie ca vei muri. Sti cum e sa simti asta zilnic? Sa tremuri, sa nu poti sa numeri bataile inimi. Nu sti? Nu-i nimic, acum o sa sti. Se aude arma cand o incarca. Nu-i nimic dragule, stiu ca nu ai vrut sa ne despartim, ne vom revedea in iad.

Se aude un foc de arma. Se aude un sfarsit.

"Iubit-o, nu pune orgoliul in fata sentimentelor"
"Care sentimente?"

Hip`hop

http://www.youtube.com/watch?v=m5zN52cu5Eo&feature=player_embedded


Uneori..merge si ceva de genu`...:)
Ati observat ca sustin hip`hop feminin... dar sa ii sprijinim putin si pe baieti cu potential. 

      

 "Do you ever feel like there`s not a person in the world that loves you?"

Cand lumea te intreaba ce faci...defapt, nu ii intereseaza. Doar poarta o conversatie. Iar tu trebuie sa raspunzi cu un "bine" si cu un zambet pe fata. Nu au rabdare sa le explici cum stau lucrurile defapt.






Rahat. Chiar vrei sa sti cum ma simt? Ma simt oribil. Ma simt dezamagita de mine, de toti pe care ii stiam prieteni. Merg aiurea pe strada si nu stiu unde sa ma opresc. Peste tot sunt in plus. Toti au o poveste a lor de care rad si se amuza cu restul. Toti..in afara de mine. Nimeni nu imi stie povestea sau...ce urmeaza sa se inatample. E..e..aiurea ma.






Si acum ma jur ca nu as mai iesi din casa. M-as uita incontinuu la niste filme siropoase, as plange si as manca ciocolata. Si in filme dupa asa o perioada, apare cineva care rezolva totul si se termina cu un happy end da`..asta nu e un film. Proabil nu ar observa nimeni lipsa mea.

---

Imi iau chitara si plec

Teoretic.

Tot imi vine sa spun:
"Lasa ma... o sa fie bine"
cand defapt stiu ca nu o sa fie, ca o sa iasa prost ca intodeauna, ca singura sansa sa treci peste e sa ignori.
"Ignora... o sa treaca" 
si o spui ca si cum asta ar fi real. Nu poti sa ignori orice...Sti bine ca nu poti. Si chiar daca vei reusi, nu va trece, va ramane in subconstientul tau chiar daca tu sti ca ai uitat. Viata iti va aduce aminte exact cand nu ai nevoie. 
"Lasa de la tine... data viitoare va fi altfel"
WRONG! Data viitare va fi exact la fel. Se vor obisnui sa lasi tu capul in pamant, sa iei toata vina asupra ta si sa suporti tu consecintele pentru restul. 
"Nu ar face asta, iti e prieten"
Ha. Nici nu comentez..chiar nu are rost sa explic ceva ce stie toata lumea. Toti am trecut macar odata prin asta.


"Mergi inainte" PERFECT!

Cuvintele nu reprezinta ce simti. Fa ceva.

Nu pierd doar eu...pierdem amandoi.

Timp

Sti ce am observat? Ca timpul schimba multe. Si te schimba fara sa vrei mai mult decat iti imaginezi. 
Se spune ca un om care nu isi cunoaste trecutul nu are viitor dar nimeni nu s-a gandit ca viitorul vine fara sa te cunoasca, doar iti schimba viata fara sa te intrebe nimic. Nu te intreaba ce vrei sau de ce ai nevoie. Pur si simplu iti arunca in fata un destin pe care esti obligat sa il urmezi.

Eu una, am incercat sa ma imprietenesc cu timpul sa obtin tot ce mai bun de la el. Cu conditia sa am rabdare. Uite asa ai aparut tu. Si eu ti-am zis sa imi cresti aripi si sa ating ating cerul. Nu te speria prostutule, nu o sa fug. In cel mai  rau caz, plutind in deriva o sa ma pierd. Dar tu vei fi acolo sa ma cauti, vei fi nu? Ca sa imi aduci aminte cum se astern buzele tale calde pe fruntea mea.

My heart is still alive

Si in final ce a ramas? Cuvinte.Atat. Tot incepe si se termina intodeauna cu cuvinte. Sub cearceafurile albe ma ascund de intunericul din camera. Sunt singura. Si am vrut sa plang. Asta era ultima solutie. Imi udam fata si cearceafurile cu lacrimile mele spaland astfel ultimele amintiri, adormind suspinand. Dar asta e prea usor. 


Sti. Chiar nu are rost. Pe bune. Mai bine las-o balta. Pentru ca am zis un lucru. Plec des de una singura si ma intorc aproape mereu. Dar daca tu imi spui sa plec prea des, fi sigur ca nu ma voi mai intoarce vreodata.

Chiar speram sa zic: -sti, primavara incepe atat de frumos, cald. Dar nu, primavara asta incepe dezamagitor cu o abureala de stari din care nu mai sti ce sa crezi. Si m-am saturat de incoerenta si melancolie. Si ma surprind din nou cu ochii umezi si goi...Dar o sa imi treaca..toate trec..asa se spune. Defapt, acum ca am inceput sa scriu, deja imi trece. Ma simt mai bine atat timp cat pot fi eu insami, fara sa ma schimb.


FUCK THEM ALL!

Si e aiurea rau ma, mi-am pierdut toata increderea in mine, sunt derutata si aeriana. Si m-am decis, nu mai vreau sa simt nimic. Vreau sa uit. Sa nu te mai caut. Si vezi tu, vei ramane doar un cantec vechi, pe care il voi mai asculta in zilele senine cand drumul meu are un sens anume. Sti..speranta moare ultima..dar intr-un final moare si ea..




Ca orice poveste in final va aparea cineva care iti va face sa apara zambetul, iar tu iti vei sterge lacrimile cu maneca asemenea unui copil...


























One more thing..fuck you my dear.:)

Trezire.

Gata. M-am trezit acum. La sfarsitul lui februarie. Nu imi aduc aminte ce s-a intamplat, ce am facut sau daca am fost singura pe drum. Cert e ca ma, what`s going up? 
Acum revin la vechile obiceiuri si spun tot ce am de spus, fara sa omit nimic. So.. Vreau sa fiu straina de toate. Ca si cum as fi intr-o minge de cristal fara ca nimc sa nu ma poate atinge. Se poate? Sa ma feresc de colectionari de zambete.
Stiti..persoanele alea care ar face orice doar ca sa te prinda in plasa. Sa te faca sa sa le urmezi ca apoi sa iti fure zambetul. Dar ce nu inteleg ei este ca nu o sa se faca niciodata trafic de zambete, nu pot fi comercializate. Si pana la urma ce ramane din toata treaba asta? Exact nimic.

14 februarie..

 

Probabil o sa zici wow..ceva de ziua indragostitilor nu?
Dar nu. Te inseli.
14 februarie e o zi ca oricare alta cu aceeasi rutina de rahat in care oameni sunt aceeasi, nu se schimba niciodata. Ploaia rece care iti uda genele si nu mai sti cum sa iti acoperi
Trupul... Sufletul... Gandurile.


Si ai impresia ca norii arunca lacrimi din cer numai ca sa te faca si pe tine sa plangi.
Si e ca naiba ma, ca nu sti cand ai lasat garda jos si sentimentele se joaca cu tine. Partea proasta e ca nu poti sa te lupti cu tine insuti. Vezi sa nu uiti sa zambesti..

Whatever ...

-lasand subiectul  la o parte-

Prost sa fi..noroc ca esti. Asa-i ma?

Uite cum sta treaba. Inceteaza sa ma privesti in ochii ca si cum nu ai intelege. Sunt constienta de faptul ca asculti fiecare cuvant pe care il spun. Got dammit. 

Tu..tu..tu..chiar nu vezi ca aberezi si fiecare lucru pe care il spui nu are un sens anume? Te contrazici singur si apoi ma intrebi de ce sunt nesigura cand vine vorba de tine?  Da` nu trebuie mereu sa imi strici dispozitia si sa torni cu pahar cu melancolie. 

Fuck this

Ca un drog.

Da ma! Bravo! Felicitar tuturor. Ati reusit sa distrugeti singurul lucru in care aveam incredere. Nu mai pot sa visez acum, sa imi imaginez drumul cu tot felul de variante si sa rad cand gandesc ceva prostesc si de-a dreptul banal. Da, datorita voua nu mai am vise.

Habar nu aveti ce am devenit acum.

Si eram asa inocenta ma! Luam lucrurile asa dramatic pentru ca eram inca o copila si chiar ma speria necunoscutul. Ca atunci cand erai mic si dormeai singur in camera..iti era frica sa scoti picioarele de sub patura pentru ca monstri din intuneric ar putea sa te prinda si sa te traga in jos. Naivilor.. Acum monstri de sub pat imi sunt prieteni mai buni ca voi.

Anyway... E vina voastra, deci voi trebuie sa ma suportati. Dar sa nu intoarceti privirea si sa spuneti "unde esti tu defapt?" ....Sa nu va intoarceti..

Pentru ca pe dracu, nici eu nu mai stiu cine sunt daca tot imi legati mainile reci la spate si ma acuzati pe mine aiurea ca mint. Normal ca sunt confuza.

In fine....Luati-va lanturile si plecati. De aici ati luat tot ce era frumos.

Dialog cu mine (partea II-a)

   

9 dimineata ma trezesc din pat cu mana pe telefon. Ultimul mesaj inca nu l-am citit. Ma ridic cu gandul sa imi fac o cafea si trec pe langa oglinda...

"Neata, printesa adormita! Iti sta parul mai rau decat de obicei, cred ca o sa ai o zi proasta"

Da perfect.. Nici bine nu m-am trezit ca deja mintea mea incepe sa spuna ca nu fac nimic bine..

Trec pe langa filtru de cafea si brusc imi vine o idee revolutionara, sa ma simt din nou copil. Voi incepe prin a renunta la vicii. Imi torn un pahar cu lapte si...

"Crezi ca daca bei lapte vei fi din nou copil? Renunta!"

...Si vocea din capul meu nu ma sustine. Incerc sa o ignor. Trec pe langa oglinda in camera mea si imi observ parul lung stand in toate directile..Shit! Aveam dreptate chiar arat mai rau decat de obicei. Imi aranjez parul intr-un coc dezordonat si zambesc subtil.

" Chiar atat de mult conteaza cum arati? Nu te vede nimeni. in plus ai zis ca vrei sa fi din nou copil..cand erai copil nu iti pasa"

Imi dau ochii peste cap cum fac de obicei si ma asez pe canapea. Daca nici de mine nu m-ai ascult s-a dus dracu` totul. Iau o gura de lapte si pun mana pe telefon. Citesc ultimul mesaj. Ma iubeste. Si eu stiu asta. 

"Aici nu pot sa neg. Ai face totul pentru el. Dar crezi ca e bine ce faci?"

Deschid laptopul si fac curat in camera imediat ce incepe muzica. Instinctiv fredonez.  Ma gandesc la el...

Hai sa fim copii!

...Acum te caut,plang, rad 
Aud de fiecare data alt rand, 
M-am pierdut in alt gand... 

de acum lumea se imparte la doi...
TU nu mai esti. EU nu mai sunt. exista NOI. 

Si tot ce spun e din inima ca altfel

nu concep

Adevar.

   

Sunt ultimele zile din anul vieti mele numit 15. Ascult cum ploaia bate in geam si imi place. Fiecare strop care atinge pamantul imi rascoleste un gand de mult pierdut. Asa ca in mintea mea e u rau de vise care continua sa cada lasand altele in locul lor. Dar e un vis care continua sa traiasca. Prin tine e viu si reflecta culoarea ochilor mei negri imprastiind particule de lumina peste tot in univers cautand ochii tai.....

 Si noi ca doi copii care zambesc la soare si la ploi ne luam de mana si radem impreuna. Doar noi doi, doar noi doi...Si am opri timpul in loc doar ca sa stam sa ne privim...

Si esti atat de adorabil cand te superi..Si impacarea e atat de dulce..Si pare ca nimic nu poate distruge asta. Nimic. Nimeni. Niciodata.

Si apoi deschid ochii..si raman doar eu din noi.. Eu singura in mijlocul ploi...

Deja-vu

  

Aceeasi luna rece de ianuarie
Aceeasi pasi, pe aceeasi melodie
Aceelasi gand absurd, si tot aceeasi noi
Istoria e cu aceeasi, tot cu amandoi


Pictam cu zambete zapada de afara
Acum facem la fel, la fel ca prima oara
Stam din nou, unde s-a legat acea prietenie
In aceelasi parc in aceeasi luna de ianuarie

Ca si cum ti-ar pasa..

Sti cum e atunci cand chiar ai vrea sa spui ceva dar..nu poti.
Si cand in sfarsit ai curajul sa spui...
    Acele cuvinte..
Raman memorabile..




Le visezi..iti aduci aminte emotia la fiecare 2 secunde.
Si un fior bland si rece te imbratiseaza.

Dar tie nuu..tie nuu.. tie chiar nu iti pasa??

Tu..tu chiar nu vezi??

Ma pierd cu tine in fiecare melodie.. 

Am privit în urmă des cu ochii goi, 

M-am pierdut în fum, praf şi foi 

Ca să uit de noi, ca să uit de noi... 

Au fost zile-n care ma-necam apoi

Mă rugam sa-ti iei iubirea inapoi

Ca sa uit de noi,Ca sa uit de noï.