Trezire.

Gata. M-am trezit acum. La sfarsitul lui februarie. Nu imi aduc aminte ce s-a intamplat, ce am facut sau daca am fost singura pe drum. Cert e ca ma, what`s going up? 
Acum revin la vechile obiceiuri si spun tot ce am de spus, fara sa omit nimic. So.. Vreau sa fiu straina de toate. Ca si cum as fi intr-o minge de cristal fara ca nimc sa nu ma poate atinge. Se poate? Sa ma feresc de colectionari de zambete.
Stiti..persoanele alea care ar face orice doar ca sa te prinda in plasa. Sa te faca sa sa le urmezi ca apoi sa iti fure zambetul. Dar ce nu inteleg ei este ca nu o sa se faca niciodata trafic de zambete, nu pot fi comercializate. Si pana la urma ce ramane din toata treaba asta? Exact nimic.

14 februarie..

 

Probabil o sa zici wow..ceva de ziua indragostitilor nu?
Dar nu. Te inseli.
14 februarie e o zi ca oricare alta cu aceeasi rutina de rahat in care oameni sunt aceeasi, nu se schimba niciodata. Ploaia rece care iti uda genele si nu mai sti cum sa iti acoperi
Trupul... Sufletul... Gandurile.


Si ai impresia ca norii arunca lacrimi din cer numai ca sa te faca si pe tine sa plangi.
Si e ca naiba ma, ca nu sti cand ai lasat garda jos si sentimentele se joaca cu tine. Partea proasta e ca nu poti sa te lupti cu tine insuti. Vezi sa nu uiti sa zambesti..

Whatever ...

-lasand subiectul  la o parte-

Prost sa fi..noroc ca esti. Asa-i ma?

Uite cum sta treaba. Inceteaza sa ma privesti in ochii ca si cum nu ai intelege. Sunt constienta de faptul ca asculti fiecare cuvant pe care il spun. Got dammit. 

Tu..tu..tu..chiar nu vezi ca aberezi si fiecare lucru pe care il spui nu are un sens anume? Te contrazici singur si apoi ma intrebi de ce sunt nesigura cand vine vorba de tine?  Da` nu trebuie mereu sa imi strici dispozitia si sa torni cu pahar cu melancolie. 

Fuck this

Ca un drog.

Da ma! Bravo! Felicitar tuturor. Ati reusit sa distrugeti singurul lucru in care aveam incredere. Nu mai pot sa visez acum, sa imi imaginez drumul cu tot felul de variante si sa rad cand gandesc ceva prostesc si de-a dreptul banal. Da, datorita voua nu mai am vise.

Habar nu aveti ce am devenit acum.

Si eram asa inocenta ma! Luam lucrurile asa dramatic pentru ca eram inca o copila si chiar ma speria necunoscutul. Ca atunci cand erai mic si dormeai singur in camera..iti era frica sa scoti picioarele de sub patura pentru ca monstri din intuneric ar putea sa te prinda si sa te traga in jos. Naivilor.. Acum monstri de sub pat imi sunt prieteni mai buni ca voi.

Anyway... E vina voastra, deci voi trebuie sa ma suportati. Dar sa nu intoarceti privirea si sa spuneti "unde esti tu defapt?" ....Sa nu va intoarceti..

Pentru ca pe dracu, nici eu nu mai stiu cine sunt daca tot imi legati mainile reci la spate si ma acuzati pe mine aiurea ca mint. Normal ca sunt confuza.

In fine....Luati-va lanturile si plecati. De aici ati luat tot ce era frumos.