Sunet

Mai intai o sa vorbesc un pic de mine pentru ca de cand ai aparut tu eu am cam ramas pe locul 2. Te-ai jucat cu focul pana cand mi-ai ars orgoliul. Orgoliul la care puteam sa jur ca nu voi renunta niciodata. Momentan, mi-am luat tocurile, sentimentele, si privirile dulci pe care le credeam pierdute si am plecat. Nu stiu unde ma duc, da sunt sigura ca sunt pe drumul meu. Si incerc sa imi fac loc prin fumul de tigara si sa ignor vicile altora. Apropo de vicii, eu sunt unul dintre ale tale, nu? Hmm, vezi? nu pot sa vorbesc mai mult de un minut despre mine ca trebuie sa apari tu in discutie. Ma rog, narcista din mine incearca sa se afirme si acum sunt eu aia dulce.

"Auzi ma, chitara aia ce mai zice?"
"Nu zice nimic...canta, hehe"
"Eu am auzit ca mi-a soptit ceva.."
"Esti nebuna, chitarile nu vorbesc"
"Poti sa nu mai fi asa un idiot si sa ma asculti un pic?"
"As putea sa dau o replica si la asta, dar ma rog, te ascult"
"Nimic...lasa"...

Si ce te enerveaza cand iti fac asa,nu?

"Heii, te iubesc"
"Si eu te iubesc"
"Asta mi-a spus chitara"

Si..uite cum sta treaba..

   
Hei, nu stiu cum sa incep. Nu sunt coerenta in idei si parca gandurile imi vin vin valuri in minte. Ies din mintea mea si privesc lucurile din afara ca poate se rezolva ceva. Degeaba tin chitara in brate, degeaba imi cant daca nu ma asculta nimeni, degaba incerc sa gasesc o farama de cuvant sa explic de simt. Degeaba, degeaba, degeaba! Daca nu e nimeni sa zica 'da mai, eu inteleg ce simti'. Acum, nu pleca ca un fugar nenorocit si asculta ce am de spus!

M-am revoltat ca o dementa cand am vazut ca nu ma mai cauta nimeni. Ca nimeni nu s-a gandit macar o secunda daca mai exist, daca nu cumva sunt pe moarte ratacita pe undeva. Treaba e relativa pentru ca sti, imi negociam orgoliul cu mintea si nu am ajuns la nici o concluzie. Dar asta nu din vina mea. Nu poti sa tragi o concluzie din ceva ce nu intelegi, nu? Cum poti sa te joci de-a 'amici' fara sa iti pese de daune colaterale? Cum poti sa spui ca noi suntem prieteni cand tu nici nu ma mai saluti pe strada? Hmm, sec! Deci clar, efectiv o sa ma impac cu idea ca am exact atatia prieteni de cati am nevoie, trec si peste starea depresiva si ...azi imi  e bine.

Tehnic vorbind, toti ne-am simtit dati la o parte macar o data..Si orice ar fi vrut la un moment dat un prieten. Nu era nevoie sa zica nimic. Doar sa fie langa tine acolo, ma!




Hai, poate iesim la o cafea.:)